Naomi Aldort, Parenting/Family Guide

Articles


"OH WOW! I REALLY LOVE YOUR ARTICLE!!!
Thanks so much for sharing you wisdom with our readers. You are truly a blessing on the planet."

—An editor NAP Seattle

Naomi Aldort

Îmblânzirea mamei „tigroaice”
(astfel încât sa putem creste copilul “tigru” puternic)
By Naomi Aldort

Întrebare: “Am citit interviul CNN de Amz Chua, autoarea cartii BattleHzmn of the Tiger Mother. Chua vorbeste despre parenting-ul superior chinezesc pe care îl aplica ea. Multi oameni o vad ca fiind abuziva, dar altii cred ca îi învata mult mai multe pe copiii ei. Ma simt confuza. Sunt aici pentru a le oferi copiilor mei tot ce pot. Daca dau mai putin decât aceasta mama “tigroaica” ofera, este pentru ca eu cred ca, de fapt, este mai bine sa le permiti copiilor sa creasca pe cont propriu. Dar acum nu sunt sigura. Aplicam învatatul independent/ învatatul prin experienta, iar copiii mei de 15, 12 si 9 ani nu practica nimic. Vor pierde ceva? Îi privez de atingerea unor grade înalte în societate?”

Raspuns: „Orice mama, chinezoaica sau nu, ar renunta la control si manipulare, daca ar sti moduri mai placute de a creste un copil fericit care se dezvolta într-un adult iubitor, vesel si realizat. Chua ar fi foarte fericita daca copiii ei ar îndeplini propriile ei pasiuni, fara opresiune. I-ar placea sa nu mai fie nevoita sa constrânga, tipe, ameninte si sa faca din “acasa” o zona de razboi (cuvintele ei). Numai ca, ea nu stie ca acest lucru este posibil.

Cu toate acestea, exista merit în critica lui Chua în legatura cu atitudinea parentala. Grija ta este, prin urmare valabila. Daca confunzi libertatea cu a nu face nimic, atunci, da, s-ar putea sa doresti sa iei în considerare o directie mai proactiva cu copiii tai. Dar nu trebuie sa recurgi la a controla sau la coerectie. Este posibil sa cresti copii care se straduiesc pentru excelenta prin propriile forte. De fapt, este în natura lor sa faca acest lucru.

Desi Chua prezinta modul ei de a-si creste copii ca “mod chinezesc” acest brand de parinti autoritari nu este nimic nou si este raspândit în cea mai mare parte a lumii. Multi parinti care necesita îndrumarea mea lucreaza la depasirea grijilor, depresiei si furiei înradacinate în astfel de copilarii. În cartea ei, The Drama of The Gifted Child, Alice Miller da glas suferintei copiilor care au fost modelati de nevoia parintilor de glorie.

De ce controlul doare

Parintii manipulativi produc sufetinta emotionala, fie ca este vazuta în exterior sau nu. Dependenta de aprobarea parintilor, frica de absenta acesteia, frica de esec si grija de a îndeplini asteptarile parintilor sunt surse de confuzie, depresie, sinucidere, vicii, nefericire, incapacitatea de a avea încredere, agresiune si boala.

Chua masoara succesul în termeni de prestigiu în loc de termeni de bucurie si conexiune interioara. Prinsa în propria ei dependenta de aprobare, ea îsi modeleaza fiicele cu scopul de a se face pe ea însasi sa arate bine, luându-le posibilitatea de a fi ele însele.

Putem creste copii care nu sunt doar puternici si de succes în exterior, dar deasemenea pasnici si vioi în interior. O asemenea cale este lipsita de constrângeri, dar plina de pasiune si implicare în oportunitatile de viata. Include deasemenea protejarea copilului de fortele care îi contracareaza libertatea de a se devolta într-un mod autentic.

Dar fiica ei o îmbratiseaza cu dragoste

Articolul CNN alege sa afiseze povestea abuzului mental a lui Chua asupra fiicei sale de 7 ani, atunci când practica pianul.

“Mi-am suflecat mâinile si m-am dus înapoi la Lulu. Am folosit fiecare arma si tactica la care m-am gândit. Am lucrat chiar si în timpul cinei, în noapte, si nu as fi lasat-o pe Lulu sa se ridice, nici pentru apa, nici macar sa mearga la baie. Casa devenise o zona de razboi si mi-am pierdut vocea tipând, dar înca parea sa fie doar progres negativ si chiar am început sa am îndoieli. Apoi, din senin, Lulu a reusit… Un moment mai târziu, ea radia… În noaptea aceea, ea a venit sa doarma în patul meu si ne-am ghemuit si ne-am îmbratisat… Când ea a reusit… câteva saptamâni mai târziu, parintii au venit la mine si au spus: “Ce piesa perfecta pentru Lulu” – e atât de determinanta, ca si ea.

Citind aceste cuvinte, m-am pitit. Inima mea a simtit-o pe aceasta mama, asa cum vad nevoia ei disperata pentru aprobare. Ea rateaza adevaratul sens al îmbratisarii fiicei sale si ea citeaza lauda pentru performanta copilului ca o aprobare pentru ea însasi; “ Uita-te la mine, sunt o mama grozava. Ei au spus ca copilul meu este bun.” Ea sufera de acceasi dependenta pentru aprobare astfel încât i-o transmite cu pasiune si fiicei sale.

În ceea ce o priveste pe Lulu, saracul copil îmbratiseaza în acelasi fel în care un copil abuzat se îmbratiseaza cu agresorul ei (un fenomen bine cunoscut). Copilul nu exprima bucurie ci o mare usurare pentru ca a recâstigat aprobarea mamei sale. Lulu ar fi însusit muzica în ritmul ei propriu si ar fi experimentat o auto-satisfactie adevarata. Ea ar fi realizat mult mai multe prin dezvoltarea propriei ei strategii de învatare (chiar daca luni mai târziu). În schimb, Lulu a învatat sa se vada pe ea însasi incapabila sa realizeze sarcina pe cont propriu. Multi adulti nu îsi revin din aceasta dependenta obligatorie si se leaga de parintii lor chiar si ca adulti; “Ea a facut atâtea pentru mine, îi datorez viata… As fi nimic fara ea. “ Acel “nimic” este groaza cu care copilul trateste în interior.

Evident, lui Lulu s-ar putea sa nici nu-i placa pianul. Fiind atât de ocupata sa îndeplineasca visul mamei sale, ea nu constientizeaza propriile sale aspiratii. Ea devine o oaie.

Copilul tigru.

Ne dorim sa crestem copii „tigri”; copii care îsi au radacinile în ei însisi, astfel ei vor fi puternici, multumiti si încrezatori. Pentru a face acest lucru trebuie sa ne folosim „ghearele materne”, dar nu pentru a controla copilul ci pentru a-l proteja de încercarea altora de a-l controla. Astfel protejam conexiunea copilului cu el însusi. Inovatorii, artistii, creatorii si liber-cugetatorii îsi asculta vocea interioara. Ei pot înflori când sunt liberi de dependenta pentru aprobare. Ei pot câstiga concursuri daca asta este dorinta lor, si îsi pastreaza fericirea daca nu câstiga.

Cel mai tânar copil al meu, Oliver Aldort, este violoncelist (precum si un student al pianului si student efectiv), care a câstigat competitii nationale, a jucat în Carnegie Hall ca un adolescent, opereaza ca solist cu orchestra de la vârsta de 10 ani, a fost la radio si televiziune si este un copil cu 4,0 pe bursa integrala la unul dintre cele mai bune doua colegii de muzica din tara la care a fost acceptat la vârsta de 16 ani. Chua ar fi avut o perioada grea pentru a învata ca acest copil, care îi scoate din lumina pe multi altii care au învatat sub supravegherea parinteasca, nu a fost niciodata fortat sa faca ceva, nici macar sa mearga la scoala. Ca multi altii care studiaza independent, el face ceea ce face de drag.

Oliver stie ca nu sunt interesata de notele pe care le ia sau de câstigarea competitiilor. I-am amintit de multe ori ca el poate parasi oricând si ca a câstigat cu mine fiind el însusi. Prin urmare, el nu depinde de faptul ca a câstigat sau nu, sau de a fi cel mai bun. Fiind în avion, în drum spre o competitie nationala l-am întrebat cum se simte când merge pe scena de concurs. El a spus: “Ma duc sa câstig. Iar apoi, orice se întâmpla, este în regula cu mine.” Aceasta libertate emotionala l-a ajutat sa câstige aceasta si alte competitii. Fratii lui sunt la fel de succes la facultati diferite si pe cai foarte diferite si ei nu intra în competitii. Sunt fericita ca sursa proprilor vieti vine din interiorul lor, fara presiunea de a câstiga, în afara de cea care si-o impun ei. Pentru mine, notele si prestigiul lor nu au nicio valoare. Ceea ce conteaza este bucuria si pacea lor interioara.

Pierd copii tai ceva?

Desi, nu este nevoie de a oprima copii si nici sa îi propulsezi coercitiv pentru a concura si a realiza ceva, este datoria noastra sa “fertilizam pamântul” pe care ei sa creasca si sa le protejam libertatea interioara. Prin urmare, sunt de acord cu îngrijorarea dumneavoastra. Este posibil sa re-evaluati si sa vedeti daca prin libertate va referiti la banalizarea vietii sau la o viata total relaxata si nepretentioasa. Verificati pentru a vedea daca puteti face mai mult pentru a oferi un mediu care inspira copilul sa contribuie si sa se extinda.

Fiii mei depun eforturi pentru a excela, nu din cauza faptului ca ar fi împinsi, ci datorita cufundarii într-o viata care este traita cu pasiune si grija. Copiii absorb orice atitudini expunem în fata lor. Ei aleg o directie din ceea ce experimenteaza. Ei au nevoie de protectie si de un mediu care îi expune la posibilitati inspiratoare.

Putem compara aceasta cu înmuierea diferitelor tesaturi în coloranti. Fie matase sau lâna, devine culoarea în care este înmuiat. De asemenea, ofera copiilor tai un mediu de înalta calitate, si posibilitati de unde pot alege, pentru ca vor „lua culoarea” din ce sunt “înmuiati” în mod social, artistic si altfel.

Lupta pentru excelenta este în natura copilului

Ati vazut un copil care are un fix daca nu tai brânza drept; daca sosetele nu sunt la fel; daca poza sa nu este agatata perfect? Observa insistenta copilului în a face lucrurile bine. Copiii nu banalizeaza nimic. Ei se straduiesc pentru excelenta. De ce i-ai instrui sa scape de aceasta calitate umana? De ce sa nu-l lasi sa exceleze? La urma urmei, este mai împlinitor.

Când unul dintre copii mei mici a aruncat mâncare pe podea (luptând pentru un scop excelent), nu l-am oprit niciodata. Si, am curatat imediat sau de îndata ce nu a mai fost de folos pentru el. El învata ca merita în timp ce pastram lucrurile curate. Daca parul sau ajunge la sprâncene, i l-am taiat. I-am oferit haine viu colorate care sa se aseze frumos pe el. Am servit mâncare în mod atractiv si ascultat muzica compozitorilor sau interpretilor de top.

Copilul învata ca daca facem lucruri, le facem bine si ne bucuram de fiecare moment din viata noastra cu toate simturile noastre. El este liber într-o lume careia îi pasa. Învata sa valorifice calitatea; învata sa faca lucruri bine din modul în care ne atârnam hainele si din modul în care plantam florile la usa. Totul conteaza (si nu depinde de bani).

Cultura noastra venereaza conceptele: “Totul este frumos, toti sunt cei mai buni, ia-o usor, totul este la fel, etc. “ Da, ne dorim sa ne luminam si sa învatam sa iubim diferentele si sa avem un simt al umorului. Dar toleranta si bucuria nu neaga dorinta de expansiune si realizare. Nu avem influenta asupra acestei calitati umane si o putem sarbatori în loc de a o judeca sau trivializa. Si da, unii copii si oameni nu sunt atat de motivati ca altii si asta e calea lor.

Putem onora autonomia copilului oferind în acelasi timp o viata care demonstreaza un angajament pentru calitate, conexiune, comunicare clara, excelenta în tipul de arta pe care îl privim, muzica pe care o ascultam sau redam, casele în care traim si modul în care vorbim. Libertatea nu înseamna neglijare sau ignorare. Copiii tai s-au nascut din parinti adulti pentru un motiv bun. Ei nu au nevoie de control, dar ei se bazeaza pe modul tau de a îi creste.

Adevaratii “leaderi” nu domina; ei urmeaza directia copilului si îi ofera mediul care îi permite sa se dezvolte. Viata conteaza pentru ca atunci când o facem sa conteze este mult mai placuta.”

©Copyright Naomi Aldort

Reproduction of material from any pages of NaomiAldort.com site
is strictly prohibited without written permission.
©Copyright Naomi Aldort.